Tunderea gazonului

 Tunderea gazonului


• una dintre cele mai importante lucrări de întreţinere a gazonului pentru
menţinerea unui gazon dens şi uniform – rol estetic
• prin tundere se diminuează capacitatea de fotosinteză a plantelor.
• rol important asupra dezvoltării rădăcinilor.
• tunderea sub apex determină creşterea înfrăţirii
• tunderea la întâmplare, neregulată, produce un gazon neuniform, favorabil
dezvoltării bolilor şi de asemenea permite instalarea unor buruieni.
• Interesează: înălţimea, frecvenţa, modul de executare a tunsului şi
capacitatea de refacere a plantelor.
Înălţimea de tundere variază în funcţie de specie, soi, viteză de creştere,sezon,
destinaţia gazonului, fiind între 0,5 cm la Agrostis stolonifera şi până
la 5 cm la Festuca arundinacea sau Lolium perenne.
• una din direcţiile principale în ameliorarea speciilor pentru gazon este
rezistenţa la tunsul des şi la înălţime mică.
• o tundere rasă (0,5 cm uneori şi 0,3 cm) este suportată de un număr redus
de specii, în special
• tunsul ras se mai numeşte şi scalpare, diminuându-se capacitatea de
refacere a plantei, calitatea estetică a gazonului.
• repetarea tunderilor scurte, datorită imposibilităţii unei fotosinteze
corespunzătoare şi a unei stocări minime de substanţe organice, poate duce
la epuizarea plantelor, cu efect negativ asupra perenităţii.
• orice tundere are efecte negative asupra creşterii rădăcinilor, dar dacă prin
tundere se elimină până la 40% din suprafaţa foliară existentă aceste efecte
sunt neglijabile.
• tunderea scurtă are şi acţiuni negative asupra rezistenţei plantelor la
condiţiile de climă, devenind sensibile la variaţiile de temperatură, dar şi la
temperaturile excesive.
• tunderea la înălţime moderată permite:
• – o creştere corespunzătoare atât a părţii aeriene cât şi a rădăcinilor;
• – menţinerea turgescenţei ţesuturilor;
• – menţinerea fineţii frunzelor;
• – menţinerea densităţii optime a covorului vegetal;
• – un aspect estetic corespunzător.
• în urma unei tăieri corespunzătoare, în primele 3-4 zile de la tundere
continuă dezvoltarea vechilor frunze după care pornesc în vegetaţie noi
frunze.
• înălţimea de tăiere depinde de modul de folosire a gazonului.
• pentru hipodrom înălţimea optimă de tăiere este de 8-10 cm, pe când pentru
terenul de golf este de 3-6 mm.
• pentru terenul de fotbal/rugby înălţimea maximă este de 4 cm.
• înălţimea de tăiere a gazonului ornamental este la latitudinea proprietarului
şi de obicei este cea optimă, ceea ce asigură o perenitate mare.
• în cazul gazonului de agrement înălţimea de tăiere este în funcţie de
intensitatea traficului.
• coronamentul gazonului este constituit din totalitatea frunzelor sale, iar prin
cosire se modifică structura acestuia. O înălţime mai mare reduce circulaţia
aerului de la suprafaţa solului. Acest lucru este influenţat şi de densitatea
coronamentului care este dat de numărul total de frunze dintr-un anumit
spaţiu. Cu cât densitatea frunzelor este mai mare, cu atât şi circulaţia aerului
este mai limitată.
• înălţimea şi densitatea mare au ca efect limitarea circulaţiei aerului şi
crearea de condiţii dezvoltării bolilor criptogamice.
• la stabilirea înălţimii de tăiere trebuie să se ţină seama şi de factorii
externi.
• primăvara şi toamna tăierile pot fi mai scurte (3-4 cm) şi ceva mai înalte
vara (4-5 cm) pentru a limita evapotranspiraţia.
• O altă problemă este aceea a frecvenţei de tăiere, care nu poate fi
independentă de înălţimea de tăiere.
Frecvenţa de tăiere este determinată de:
• – viteza de creştere a frunzelor, care în condiţii excelente poate ajunge la 1,5
cm / zi;
• – condiţiile de mediu (temperatură, fertilizare, irigare);
• – înălţimea de tăiere;
• – modul de utilizare a gazonului;
• – tipul de maşină de tuns folosită.
• otăvirea este factorul principal care influenţează frecvenţa tunderii.
• după tăiere partea aeriană are prioritate asupra sistemului radicular în
utilizarea rezervelor de glucide. Când rezerva e limitată şi tunderea drastică
toate glucidele disponibile sunt utilizate de partea aeriană în vederea
creşterii, provocând moartea unei mari părţi a rădăcinilor
• prin cosiri repetate gazonul este stresat şi astfel pot să fie stimulate anumite
buruieni bine adaptate la acest mod de întreţinere.
• cosirile la intervale neregulate cauzează perturbări în creşterea gazonului
şi permit încolţirea seminţelor de buruieni şi instalarea acestora.
• pentru ca efectele negative ale cosirii să nu se manifeste este de dorit ca prin
tundere să nu se îndepărteze mai mult de 40% din suprafaţa foliară.
• există recomandări ca primăvara şi toamna cosirile să se facă săptămânal,
iar vara o dată la două săptămâni.
• frecvenţa cosirii depinde de modul de utilizare a gazonului.
• gazonul unui teren de sport (fotbal) trebuie tuns o dată la săptămână, cu o zi
înainte de desfăşurarea unei partide.
• important este şi când se efectuează prima cosire, şi ultima intr-un ciclu de
vegetaţie.
• în anul înfiinţării-prima coasă este indicat a se face când înălţimea
plantelor este de 10-12 cm, această coasă denumindu-se coasa de curăţire
sau coasa de uniformizare.
• în anii următori-prima coasă se efectuează la înălţimi mai mici, sub 10
cm, funcţie de tipul de tundere.
• pentru un gazon de agrement la care înălţimea de tundere este de 4 cm,
primul tuns – când înălţimea ierbii este de 7 cm
• ultima coasă trebuie făcută cu circa trei săptămâni înainte de îngheţurile
permanente
• la operaţiunea de tundere trebuie să ţinem cont de:
• – evitarea lucrării când gazonul este umed; o tunsoare corespunzătoare nu se
poate face când iarba este umedă şi solul moale;
• – limitarea vitezei maşinii de tuns;
• – alternarea direcţiilor de tundere pentru a evita o culcare a gazonului într-o
anumită direcţie;
• – ascuţirea corespunzătoare a elementelor active ale maşinii de tuns;
• – eliminarea prin cosit a cel mult 30-40% din masa vegetativă.
• O problemă de asemenea importantă este strângerea şi eliminarea
resturilor vegetale în urma tunderii.
Necesitatea eliminării resturilor este dată de:
• – aspectul estetic; folosirea gazonului; umbrirea cauzată de resturi; riscul
dezvoltării bolilor criptogamice.
• această operaţie se face cu greble speciale manuale/mecanice.
• Maşini de tuns şi de adunat resturile vegetale
• există o gamă numeroasă de maşini de tuns.
• elementul activ este reprezentat de lame elicoidale, disc, cuţit sau fir.
• cu cât numărul de elemente active este mai mare cu atât tunsoarea este mai
uniformă.
• maşinile de tuns şi de adunat resturile asigură o bună întreţinere a gazonului
• pentru întreţinerea gazonului se folosesc şi diferite motocoase sau coase
portabile pentru îndreptat şi tăiat iarba în locuri inaccesibile maşinilor
(margini de zid, trepte şi garduri, sub tufişuri, între pietre, taluzuri abrupte,
şanţuri şi pe alte suprafeţe).

 

sursa: univagro-iasi.ro